De ce scriu oamenii pe bloguri, oare? Pentru ca aceasta lume a ajuns neincapatoare pentru noi, nu mai avem loc unii de altii, pentru ca ne furam aerul unii altora, pentru ca nu putem sa ne exprimam tot ce avem in suflet...pur si simplu pentru ca trebuie sa ne creem un nou spatiu de desfasurare....In lumea virtuala poti spune lucruri pe care in mod normal nu le-ai spune, pur si simplu se aduna sentimente inavuabile sau ce nu ar trebui stiute, pareri pe care nimeni nu vrea sa le asculte, ganduri ce se cer exprimate.
Ne sufocam unii pe altii, ne respiram aerul, depasim limite fara sa vrem sau cu buna stiinta...ceea ce probabil nu stim cu totii e ca...asa cum percepem ca pe o intruziune implicarea altora in viata noastra, asa si ei resimt ca pe o invadare a teritoriului lor personal orice tentativa de a-i ajuta sau de a-i sustine in tot ce ii priveste atat de personal.
De ce vrem sa stim tot?
De ce nu stim sa ne oprim? De ce uneori iubim prea mult, incat vrem sa absorbim cu totul viata celuilalt, vrem sa respiram acelasi sange, aceleasi lacrimi, aceleasi rasete. De unde atata nevoie de posesivitate? Eu pot la fel de bine sa inteleg dorinta de a cunoaste pe celalalt, precum si nevoia acestuia de a ramane partial anonim. Sunt lucruri pe care nu vrem sa le impartasim. Punct. E foarte simplu, sunt cateva capitole care ne privesc in exclusivitate, exista astfel de capitole in viata fiecaruia, nu exista niciun motiv pentru care cineva ar trebui sa patrunda in acele cotloane, oricare ar fi intentia.
In fine...viata e tot mai "publica"...oricat am incerca sa tinem sub cheie diverse aspecte, noua lume pare sa stie tot...de acum peretii nu mai au urechi...au disparut, pretutindeni doar camere, totul inregistrat, nici o posibilitate de tagaduiala nu mai exista, caci apare dovada implacabila. Asa ca, despuiati de tot, in aceasta "mare de spioni", incercam sa ne faurim o noua lume, dupa propriile criterii, doar pentru noi, unde putem fi ce vrem, cum vrem, unde noi vom stabili regulile.
Blogul este asadar o forma de evadare, o forma de refulare a gandurilor ce nu pot fi marturisite, un substitut al tuturor planurilor, idealurilor ce nu ajung sa fie materializate. O forma de impartasire a pasiunilor, parerilor comune sau diferite( din alta perspectiva). Totodata, poate fi un mijloc de a face literatura la un alt nivel.
Oricum ar fi si orice ar reprezenta, sunt sigura ca e ceva bun atata vreme cat nu se exagereaza. Ne dezvolta creativitatea, ne face mai organizati, ne ofera o perspectiva de ansamblu asupra propriei vieti, pe care nu avem cum altfel sa o privim detasat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu