"Sunt cel/cea care sunt. Nu ma voi schimba vreodata." Ne spunem uneori fara sa ezitam, incercand sa ne agatam de orice stabilitate vindecatoare. Si eu aveam obiceiul sa imi spun asta destul de des. Totusi nu exista 2 perioade in viata mea in care sa fii fost aceeasi. Invat mereu, am gasit in mine surse si REsurse de care nici macar nu eram constienta. Voiam sa imi fac teza de licenta pe feminism...credeam ca voi contribui astfel intr-o maniera originala la aceasta miscare care ma viza direct. De fapt, voiam astfel sa imi dau mie insami aripi, descoperind si aplicand in viata mea exemplul acelor femei care au reusit in ciuda opresiunii de orice tip.
Apoi, deodata, mi-am dat seama ca nu puteam face dintr-o nevoie personala, chiar intima subiectul tezei mele de licenta. In plus, nu ca femeie vreau eu sa ma dezvolt...ci in calitate de idivid. Schimbare de perspectiva radicala. E perfect normal...avand in vedere ca ne aflam la capitolul "Alexandrina". Nu esti obosita, domnisoara? Ar trebui sa dormi...tot ce spui ar putea fi doar niste aberatii ale creierului tau obosit.
Da. Gandesc. Da, gandesc... Toata lumea o face, insa cu ce ne coupam mintea timp de 16 ore? ( presupunand ca 8 ore le dedicam somnului sacru-nu exagerez, somnul a capatat o valenta sacra in viata mea, si consider ca are un rol important in dezvoltarea chiar a personalitatii umane.))
Cand avem copii, ne gandim la copii, cand suntem tineri ne gandim la viitor, cand imbatranim ne gandim la trecut( nu neaparat, insa ...asta ar fi regula general acceptata).
Avem astfel un joc de fotbal perfect arbitrat, in care prezentul(mingea) este pasat pe rand viitorului, trcutului, iar "eu si ce fac aici si acum" este mereu raportat la ceva din afara mea..traiesc mereu in exteriorul acestui moment, acestui spatiu. Astfel....apar momente cand am nostalgia propriului "EU" pe care l-am abandonat in interesul meu obsesiv pentru trecut viitor, altii, ceilalti, altundeva, altceva. De asta, iubim filmele care valorifica cliseele vietii cotidiene, care arata cata bucurie pot crea niste momente aparent banale. Muzica, filmele, cartile nu sunt fictiune, dimpotriva ele ne readuc in adevarata realitate, realitatea care ne reda noua insine, dupa ore lungi de absenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu