Azi am fost nefericita desi a fost un soare superb afara, desi am pornit cu o dorinta de a cuceri lumea, desi eram sigura ca azi voi reusi, desi, desi, desi... Ei bine, poate ca nu depinde totul chiar numai de mine..Asa tindeam sa cred, conteaza putin si de felul in care decurg lucrurile in afara ta, nu poti pretinde ca esti neinfluentabil( poate tu poti, eu nu:) Azi am avut neovie sa plang ca sa alung tristetea din suflet, azi am avut nevoie sa fiu superficiala ca sa alung tot ce e trivial, azi vreau sa ma port haotic, ca maine sa sa imi reorganizez universul. De ce? Nu pot raspunde la aceasta intrebare, stiu doar ca este in mine atata durere cata veselie in momentele pe care le petrecem cu cei dragi de Craciun.

Dor. Mult dor, nici nu stiu concret de cine, de ce, dar ma cuprinde un dor infinit de nedefinit, de ceva imprecis, dorul in sine e mai sfasietor decat departarea de obiectul dorului....ati inteles ceva din asta?!!!! ma indoiesc, dar indoiala face parte din mine.

Credeam ca trebuie sa gandesti mereu pozitiv daca vrei sa iti mearga bine, trebuie sa zambesti mereu daca vrei sa fii fericit, trebuie sa iti maschezi durerea, sa nu o lasi sa se manifeste, poate ar trebui mai degraba sa nu ii oferi un cadru propice,dar Doamne, asta sunt eu, slabiciunile mele sunt mai puternice decat obiectivele mele.


Sunt vinovata. Nu vreau sa imi reamintesc pentru ce, de cand, si mai ales, pentru cate... Simt ca ma scufund. Cand se vor termina toate? Cum pot sa ma vindec? De ce continuu, de ce ma torturez singura? De ce nu am gasit inca omul care sa ma sprijine neconditionat? De ce nu am intalnit inca omul care sa imi ofere orice neconditionat? Dar...oare eu am oferit vreodata ceva neconditionat..eu care sunt printre cele mai pragmatice fiinte si care face orice gest ,caritabil chiar, doar stiind ca va fi si un castig personal pentru asta. Imi recunosc vulgaritatea si superficialitatea, imi accept umanitatea. Desi stiu ca sunt o fiinta rea, egoista si invidioasa( mai presus de toate inivdioasa...sunt prea multi oameni care au reusit..Si eu inca...stau pe margine), presimt in mine o samanta buna....Dar ce merit am eu pentru samanta? samanta nu e produsul meu, eu trebuie sa lupt pentru a valorifica samanta. Unde sunt, ce fac? opreste sirul, Ale.

De ce am nevoie mereu de o confirmare? Am facut atatea lucruri, am avut atatea idei. Niciodata nu am avut indrazneala sa le dau o voce, pana atunci cand am vazut ca era cineava cu ganduri, vorbe asemanatoare... am nevoie de o confirmare...inca, desi mi-am propus sa fiu puternica. Cand gandesc ceva singular, mi-e teama sa il rostesc...mi-e teama ca nu voi fi inteleasa si ca va fi daramata ideea mea. Asa mi s-a si intamplat adesea. Vreau sa fiu puternica, voi fi, vreau sa fiu cea care isi stabileste standardele si care nu face nimic in afara principiilor ei personale. Vreau sa fiu cea care dicteaza in viata mea. Vreau sa ii fac sa ma respecte, sa nu caute in mine mai mult decat ii las eu sa descopere, sa nu vada mai mult decat eu las sa se vada. Vreau ca ei sa ma priveasca asa cum vreau eu, si sa ma trateze ca atare.

Gata cu amorteala, la treaba, copilule!